CORP ŞI SUFLET

Dar e trist, mult prea trist.
Trist pentru fructul pierdut, desprins din creangă.
Trist, prea trist, pentru parfumul
fructului uscat, căzut pe pământ.
Ca braţul acestui trup încordat,
ridicat, doar ca să poată tânji spre lumină
surâs dureros, în noaptea catifelată şi mută.
Lumina nopţii învăluind corpul.
Suflet liberat de trup, suflet liber, plutind
atât de delicat deasupra fiinţei abandonate.
Suflet de ceaţă diafană, suspendat
peste corpul fostului iubit, trup nevinovat şi palid
trup răcindu-se în lumina dimineţii,
zăcând singur, liniştit şi gol.
Suflet de iubire ce veghează, despărţindu-se
cu greu, într-un târziu tandru şi rece.